În aprilie 2020, când pandemia se răspândea în New York, Morgan Goldsmith nu a putut să stea deoparte și să privească. A simțit că are obligația de a ajuta.

Morgan și mentorul ei – Rebecca Paalman, directorul Departamentului de dezvoltare strategică – au lucrat îndeaproape cu conducerea Stryker pentru a dezvolta o politică care să permită angajaților care își păstrează licențele clinice să ofere asistență la fața locului cu sprijinul companiei. Conform politicii SUA, angajații care sunt profesioniști din domeniul sănătății licențiați pot beneficia de concediu plătit și își pot păstra beneficiile medicale dacă aleg să își ofere serviciile în timpul unei crize. Politica a fost aprobată rapid – și Morgan a plecat la New York.

Morgan s-a oferit voluntar la spitalul Ryan Larkin Field (RLFH), construit sub cupola improvizată în cadrul complexului sportiv al Universității Columbia – ca extensie a New York-Presbyterian. În timp ce se afla acolo, ea și un medic pentru operațiuni speciale au condus o echipă formată din 12 lucrători voluntari din domeniul sănătății din întreaga SUA. „Nevoia de clinicieni era mai mare decât oricând”, a declarat Morgan. „Ca asistentă medicală, am simțit că am responsabilitatea morală de a avea grijă de colegii clinicieni și de pacienții acestora.”

Morgan a îndeplinit diferite roluri la RLFH, într-un spațiu numit „Bula”. Acolo, clinicienii au tratat pacienții diagnosticați cu virusul. A petrecut în total cinci săptămâni în New York și încă două săptămâni în carantină. Cât timp a fost plecată, familia lui Morgan de la Stryker a comunicat cu ea în mod regulat – prin mesaje text de încurajare și discuții la telefon. De asemenea, l-au susținut pe soțul ei și pe cei doi fii mici, care îi ridicau moralul de la casa lor din Cincinnati, Ohio. „Echipa mea a fost uimitoare”, a spus ea. „Sunt unul dintre motivele pentru care îmi place să lucrez la Stryker”.

„Nevoia de clinicieni a fost mai mare ca niciodată. Ca asistentă medicală, am simțit că am responsabilitatea morală de a avea grijă de colegii clinicieni și de pacienții acestora.”  

– Morgan Goldsmith

În iunie 2020, Rebecca a urmat un curs de instruire pentru a deveni un agent de urmărire a contactelor la Centrul de asistență medicală primară din Qatar (PHCC). A doua zi, era deja la telefon – adunând cât mai multe date, pentru a preveni și a reduce răspândirea în continuare a virusului. După fiecare apel, informațiile colectate erau agregate într-o bază de date pentru ca Ministerul Sănătății Publice să le poată utiliza, astfel încât echipa locală de pe teren să poată efectua teste în mod sistematic.

În fiecare zi, cu fiecare apel, Rebecca afla mai multe despre virus și epidemiologia acestuia. Inițiativa din care face parte contribuie cu date valoroase pentru Ministerul Sănătății Publice, sperând că acestea îi vor aduce mai aproape de controlarea totală a virusului. „În prima mea zi de voluntariat din iunie, au fost înregistrate 1.476 de cazuri”, spune ea. „Numărul a continuat să crească de-a lungul zilelor până la 1.891. Cu toate acestea, sperăm că Qatarul a intrat pe un parcurs favorabil”.

Linia întâi din lupta împotriva COVID-19 este puțin diferită în funcție de locație. Pentru unii, este într-un spital. Dar o parte importantă a luptei se dă și în alte locuri – de exemplu, la telefon. „Mă simt privilegiată să fac parte din echipa de anchetatori de caz PHCC”, a afirmat Rebecca. „Uneori, a fost îngrozitor. Dar gândul că am un scop în timpul pandemiei locale aici, în Qatar, m-a făcut să mă simt bine.”

„Gândul că am un scop în timpul pandemiei m-a făcut să mă simt bine.”  

– Rebecca Gates

La sfârșitul lunii aprilie 2020, Florian – reprezentant de vânzări pentru divizia noastră medicală din regiunea Bavaria din Germania – era la serviciu, în calitate de voluntar pentru prim ajutor la Departamentul de Pompieri Unterschleißheim, situat în partea de nord a orașului München. Pompierii primesc în jur de 1.000 de apeluri în fiecare an. Șase sute sunt apeluri medicale, iar Florian era acolo în momentul în care a fost primit unul.  

Apelul a venit la 16:26, cu privire la o tânără fată care părea să aibă o criză cu convulsii. „La 16:29, ajuns la locul unde fratele pacientei aștepta în stradă”, a spus Florian. „M-am dus la etajul al treilea, unde mama îi făcea compresii toracice și respirație gură la gură fiicei sale, în sufragerie”. Fata de 12 ani devenea albastră și trăgea cu greu aer în piept. Florian a pregătit rapid AED – un LIFEPAK CR2 cu care era echipată mașina departamentului. Inițial, fata a avut o fibrilație ventriculară, care s-a încheiat la scurt timp, după primele două șocuri și, în cele din urmă, cu un al treilea șoc de 360 de Juli. După aceste șocuri și alte manevre RCP, fata respira regulat și avea puls. Și, câteva ore mai târziu, pacienta era recuperată complet din punct de vedere neurologic.

Aceste momente sunt o amintire puternică a responsabilității și onoarei care însoțesc munca în domeniul sănătății. „Această poveste este cel mai bun exemplu pentru ceea ce ne motivează să ne facem cu toții treaba”, a spus Florian. „În calitate de spectatori, personal de prim ajutor, paramedici, medici și angajați ai Stryker, oferim cu toții soluții care pot salva vieți”.

„În calitate de spectatori, personal de prim ajutor, paramedici, medici și angajați ai Stryker, oferim cu toții soluții care pot salva vieți”.  

– Florian Schanderl

Oliver, sau „Ollie”, Forbes lucrează pentru echipa de traume Stryker din Victoria, Australia, în calitate de manager de teritoriu asociat. Dar înainte de asta, a fost paramedic. Deoarece cazurile de traume s-au redus în timpul pandemiei, lui Ollie i s-a oferit șansa de a fi redistribuit ca paramedic, pentru a sprijini sistemul de sănătate și serviciile de urgență.

„Când Stryker mi-a oferit oportunitatea de a reveni la munca în comunitate, pentru o anumită perioadă de timp, am simțit că este ceea ce trebuie să fac din punct de vedere moral”, a spus el. Dar revenirea la rolul său anterior nu a fost întotdeauna ceva ușor. „Mi-am amintit cât de solicitantă este munca în ture pentru corpul tău”, a spus Ollie. „Dar, după câteva ture, m-am simțit ca și cum nu aș fi plecat niciodată. Eram din nou în mijlocul acțiunii.”

Ollie a simțit ceea ce simțeau toți paramedicii din întreaga lume – un nivel crescut de stres și anxietate. Echipamentele suplimentare de protecție personală au făcut interacțiunile personale mult mai dificile. Condițiile se schimbau tot timpul, necesitând adaptarea tuturor profesioniștilor din domeniul sănătății, aproape zilnic. Dar, în ciuda circumstanțelor dificile, Ollie a avut o relație foarte apropiată cu ceilalți paramedici – de parcă făceau parte din aceeași familie.

Pe lângă oportunitatea de muncă, această redistribuire i-a oferit lui Ollie o perspectivă reînnoită. „Am avut întotdeauna un nivel ridicat de apreciere pentru toți cei care lucrează în prima linie din domeniul sănătății. Cu toate acestea, de când m-am întors în ambulanță în timpul coronavirusului, m-am gândit constant la importanța crucială a fiecărei echipe de la secțiile de urgență din spitale – în special asistenții medicali, personalul de transport, personalul administrativ și de curățenie.”

În plus, Ollie a împărtășit perspectiva sa asupra sănătății mintale în această perioadă dificilă – un mesaj pentru toată lumea din domeniul sănătății. „În timp ce lucram în ambulanță, m-am confruntat frecvent cu nivelul sporit de stres și anxietate aproape generalizat din cauza coronavirusului”, a spus el. „Este atât de important să puneți propria bunăstare mentală pe primul loc. Îi îndemn pe toți colegii mei să nu le fie rușine să recunoască că sunt afectați de stres sau anxietate suplimentare în acest timp și să caute ajutor. Nimeni nu trebuie să sufere în tăcere sau în singurătate. Suntem mai puternici împreună.”

„De când m-am întors în ambulanță în timpul coronavirusului, m-am gândit constant la importanța crucială a fiecărei echipe de la secțiile de urgență din spitale – în special asistenții medicali, personalul de transport, personalul administrativ și de curățenie.”  

– Oliver Forbes